Rugă în noaptea de decembrie

E iarnă şi e beznă şi-ajun de sărbatori,
Mai lăcrimează încă oraşul de durerea
Celor căzuţi sub gloanţe de seara pînă-n zori
Cerând căderea celor care deţin puterea.

Opreşte, Doamne, focul ce spintecă tăcerea
E prea strivit de trudă acest popor sărman;
Osânda i-a fost foamea iar sufletul averea,
Tu nu-l lăsa zdrobit de aprigul duşman!
 
La ceas de noapte, Doamne, te rog să-mi dai tăria
Să duc la-ndeplinire menirea ce o am,
Căci stau aici sub gloanţe să-mi fac iar datoria
Ce-o am faţă de ţară şi faţă de-acest neam.

Scurtează, Doamne, noaptea aceasta de coşmar,
Căci vreau să-mi strâng copiii şi soţul iar la piept,
Mi-e sufletul prea plin de marele amar
Ce-a dat năvală-n viaţă şi asta nu e drept.

E noapte de decembrie şi-ajun de sărbători,
Miroase-a praf de puşcă în loc de pâine caldă,
Eu pun sub o icoană, în loc de dalbe flori,
Pentru cei ce au murit, o candelă să ardă.

Virginica Voinea (Onac)
Braşov